Cine e Maddrakkett? o sa intrebati voi…
Maddrakkett este Mark, de pe forumul Warwick, unde sunt si eu membru. Un om pe care nu l-am cunoscut decat prin intermediul mesajelor lui de pe internet.
Bine si atunci de ce eu plang acum? De ce simt ca am pierdut un prieten drag?
Traim vremuri ciudate, asta este clar. Noi nu mai interactionam intre noi asa cum obisnuiam inainte… Am numit pe forum Cafeneaua Proconsul, pe forumul Warwick am facut The Warwick Cafe, pe forumul Xbass am facut Cafeneaua Xbass…
Am dat numele asta pentru ca imi suna bine la ureche.
Adevarul este insa ca am ultima data am frecventat o cafenea – sti tu – locul acela plin de prieteni bine dispusi, care se bucura sa te vada, si care te intampina cu un zambet de fiecare data cand te vad – acum mai bine de 9 ani.
Asta inseamna ca aceste cafenele virtuale pe care le frecventez… nu sunt asa de virtuale cum imi imaginam eu…
De ce nu ma pot opri din plans?
Pentru ca Maddrakkett A FOST un prieten drag, pe care il intalneam in fiecare zi in Cafeneaua Warwick. Am discutat cu el despre religie, despre sotii, despre copii, stiu ce bassuri avea (o colectie impresionanta). Am vorbit cu el, si stiu despre el mai multe decat stiu despre multi din asa zisii prieteni “reali”
Nu stiu daca este un plan diabolic, sau pur si simplu lucram prea mult, dar cu siguranta suntem blocati in aceasta lume “virtuala” Trebuie sa invatam sa traim cu asta.
Cat mai putem sa ne pacalim? aici traim, aici flirtam, aici ne indragostim, aici ascultam muzica impreuna, aici discutam, radem, plangem, ne felicitam, ne ajutam…
Acesta a fost ultimul lui mesaj, cu patru zile inainte sa moara:
I know I haven’t been able to post lately, but this one is critical. My Dr. just told me they are running out of options and that my gut condition may well be terminal. They are going to monitor me over the next week to see how I respond, but they feel my mental functions will soon deteriorate and then 2 or 3 functions will go and they will have to let me die peacefully if I hit that stage, which they feel is a real possibility now.
This is a tough pill to swallow, as I had to allow the same for my mom, but I know that where I am going is a far better place to be! So it is still a win-win situation for me and my faith in God!
Keep the prayers up more than ever and be happy for me.
Ultimul lui cuvant nici macar nu a fost un cuvant, a fost un zambet…
Un zambet mare pentru toti.
In spatele acestor nickname-uri de pe internet, se afla tot oameni reali! Haideti sa invatam sa traim frumos, si in aceasta lume virtuala, si sa ne iubim, si sa ne cunoastem mai bine, cat inca suntem in viata.
Daca ai trecut pe la noi, lasa si tu doua vorbe scrise.
Vrei sa stii ceva? Noi chiar le citim!!! Vorbele tale, gandurile tale, chiar ajung la noi!
Ne bucuri, ne pui pe ganduri, ne dai idei…
Nu te lasa pacalit de raceala monitorului. Noi suntem vii si suntem aici!
Vorbeste cu noi!
A trebuit sa moara Maddrakkett ca sa inteleg cu adevarat ca voi sunteti prietenii mei… Ultimul lui cuvant scris a fost un zambet. Haideti ca dupa ce ne stergem toti cate o lacrima, sa ne zambim unul altuia.
Va iubesc!
Florin
😀
imi pare rau:( si da, in momente ca astea ne dam seama ca ar trebui sa punem mai mult accent pe oamenii de langa noi, dar asta implica timp, energie…lucruri pe care nu prea mai avem cum sa le oferim azi, cand totul e contra cronometru, cand avem programul care il avem si problemele aferente. eu m-am schimbat in ultimul an, am devenit mai rece fata de sentimentele oamenilor, ma concentrez mai mult pe ce vreau eu, pe ce e important pt mine – ca nu-mi iese tot timpul, e alta discutie:P; o fi de vina si relatia pe care am avut-o, o fi de vina si profesia de psiholog/asistent social…dar stiu ca mi-e mult mai bine asa! lucrurile trebuie facute atunci cand simti ca vrei sa le faci, cuvintele trebuie spuse atunci cand le simti. dar nu vreau sa ma intristez mai tare, si asa mi-e rau, ma doare capul de moooor:) de la numai 200 de Angelli:)) ma culc putin, ca diseara dau de baut tura 2:D De Sf. Mihail si Gavriil, fie ca cei dragi sa va inconjoare cu caldura sufletelor lor intr-o seara magica, iar fericirea sa va ia in bratele ei in acest moment special!LA MULTI ANI tuturor celor care isi serbeaza onomastica azi! baieti, nu cred ca va puteti imagina cat de mult va iubesc, ce dor mi-e de voi, cat de mandra sunt de voi toti!!!! peste tot numai de voi vorbesc, la birou deja lumea stie la cine ma refer cand zic “baietii mei” 😛 si eu nu ma lipesc de oricine. va doresc o zi extraordinara, si petrecere frumoasa alaturi de sarbatoriti:)
Imi este greu sa incep cum ar trebui comentariul asta, randurile pe care le-ai scris sunt de o incarcatura emotionala cumplita! Intr-adevar, comunitatile virtuale sunt, dincolo de socializare, o sansa pentru a cunoaste oameni adevarati, oameni cu care simti ca te completezi in ganduri, idei si sentimente. Asa cum ai zis si tu, nu sunt doar nickname-uri, nu sunt doar discutii care se sting dincolo de monitor, sunt experiente de viata, sunt zambete reale, sunt trairi intense!
Imi pare rau ca s-a intamplat asta, dar sa nu uiti ca orice om bun devine un inger, un inger care ramane in sufletul tau pentru totdeauna!
Orice lucru are o continuitate, pana si existenta noastra continua in sufletul celui care o poarta!
Weekend placut in continuare, baieti!
mihaela´s last blog post..Solutia din sufletul tau
Este trist dar nimic nu e intamplator. Dumnezeu ne trimite incercari sa ne intareasca si sa ne faca sa constientizam ce este cu adevarat important in viata.
Vin de la concertul vostru si ma bucur ca am luat decizia sa urc in masina si sa vin sa imi umplu sufletul ascultandu-va.
Cuvintele sunt de prisos…dar sa stii Florin ca suntem alaturi de tine, de voi, eu si Nicky…ne bucuram alaturi de voi, ne intristam alaturi de voi, suntem “aici”…
Ii salut pe toti fanii Proconsul. Vreau sa va spun ca m-am gandit la fiecare dintre voi in seara asta cand ii ascultam si traiam alaturi de “baietii nostri”, stiind ca fiecare dintre voi ar fi vrut sa fie acolo. Daca as putea sa va dau de la mine sa stiti ca as face-o.
Va imbratisez pe toti…
Mi-am format un perimetru zilnic in care ma deplasez casa-scoala-birou. Din motive de timp. Prin natura meseriei aflu si vad ce se intampla zilnic in oras dar atat. In rest, jumatate de zi mi-o petrec in fata monitorului, in lumea virtuala. Sunt un “terminal” intr-o retea imensa de oameni care, la fel ca si mine, traiesc in aceasta lume virtuala, lume din care faceti si voi parte, prietenii Proconsul. Oricat de abstracta ar parea, clocoteste de viata, de sentimente, cu imagini si sunete, cu ganduri si dorinte. Momente ca cel prin care ai trecut tu, Florin, sau toti cei care am pierdut un priten drag, ne amintesc ca atat cat suntem in viata trebuie sa ne bucuram de fiecare clipa, sa iubim mai mult, sa iertam si invatam sa ne bucuram si de cele mai marunte lucruri care ne pot insenina viata. Sunt langa noi, trebuie doar sa le vedem. Va iubesc 🙂
Stau in fata monitorului cu ochii impaienjeniti de lacrimi si…prin minte imi trec atat de multe lucruri…nici nu va pot spune. Oricum…cuvintele sunt de prosos in astfel de momente…chiar daca nu l-am cunoscut pe Maddrakkett, doar din cateva cuvinte ale lui mi-am dat seama ce fel de om a fost…si…pt asta simt o tristete mare in suflet pt ca nu mai este printre noi.Dar…incerc sa gandesc ca si el…Eu vreau sa cred asa..ca dupa moarte, acolo undeva…o sa ne intalnim din nou cu toti cei dragi..si ca este doar o chestiune de timp…pana vom fi iarasi impreuna….timp in care nu trebuie sa ne pierdem increderea si dorinta de a trai…pt ca langa noi au ramas ataea persoane dragi care au nevoie de noi si de sustinerea noastra, pt care trebuie sa luptam si sa nu ne dam batuti..chiar daca uneori durerea ne copleseste si sentimentele sunt mai puternice decat noi.
Vreau sa nu uitati ca si eu sunt tot timpul “aici” si ca simt prietenia voastra sincera .
Da. Exista o vorba inteleapta. Invatam sa apreciem ce este mai bun in viata, in ce ne inconjoara, doar atunci cand nu mai exista acele daruri. Asa cum de altfel, prietenii sunt un factor de decizie in viata noastra. Un factor care ne poate influenta in multiple conotatii. Sa ai prieteni inseamna o comoara, deoarece, uneori un iubit/a pleaca, dar un prieten ramane vesnic. Asa sunteti voi, Proconsul, pentru noi- PRIETENI. Si invers. Prin muzica voastra ne faceti sa devenim mai buni, sa fim mai sensibil la ce ne inconjoara si sa fim aproape unul de celalalt. Ma bucur ca ne putem considera prieteni si putem vorbi deschis. A fi deschis, inseama si a fi aproape de tine.
DOAR_EL
In asemenea momente, cuvintele sunt de prisos… Da, unii dintre noi suntem inconjurati de prieteni…si ne dorim prieteni… si suntem cu adevarat cei fericiti, cei favorizati de soarta pentru simplul fapt ca ne avem unii pe altii… reali sau virtuali, nici nu conteaza.
In fata inevitabilului, nu ne ramane decat sa ne inclinam in fata Divinitatii si sa acceptam ceea ce multi numesc soarta sau destin…Un singur lucru ne doboara cu adevarat: neputiinta… Neputiinta de a schimba ceva, de a face ceva pentru noi sau pentru cei dragi noua.
In scrisoarea lui de adio, odata cu retragerea din viata publica, marele Gabriel Garcia Marquez spunea:
“Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata… N-as lasa sa treaca nici o zi fara le spun oamenilor pe care ii iubesc ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste… Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as sti ca asta ar fi ultima data cand te Voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare din cuvintele tale pentru a le putea asculta asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune te iubesc si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja sti”.
In doar cateva cuvinte, poate insasi intelepciunea absoluta a vietii; cum viata se scurge zi cu zi, ar trebui sa fie si chintesenta fiecarei zile… Haideti sa ne imaginam cu totii ca fiecare zi e o ultima zi; sa lasam cele zilnice, care ne impovareaza si sa pretuim orice clipa petrecuta alaturi de cei dragi (familie, prieteni)…
Da, Florin. Da, prieteni din familia Proconsul. Da, prieteni. Suntem aici. Vom fi aici. In fiecare zi… Iubim si vom iubi oamenii…
Acum ascult Dave Koz & Friends – Get Here- ..Ma face sa gandesc la tot.
A murit., desi nu l.am vazut niciodata personal, era tata unui prieten bun din viata mea. Iti dai seama cum timpul te loveste de la secunda in secunda. Aseara era totul bine si azi (fara sa vreau), aflu momentul. Sunt singur in Mall si imi plang in suflet..ITI DAI SEAMA CA CELE MAI IMPORTANTE CLIPE DIN VIATA SUNT ACELEA PETRECUTE DE PERSOANELE DRAGI, DE PERSOANELE PE CARE LE IUBESTI…DRAGII MEI, SA INVATAM SA VALORIFICAM FIECARE RASUFLARE DIN VIATA NOASTRA, A CELOR DIN JUR. Offff.
dah…intradevar este o poveste trista
sincer eu am crezut ca totul va fi bine din cauza ca el era foarte optimist. am stiut ca o sa traverseze o perioada mai grea dar repet, am crezut in vindecare.
intr-o dimineata cand am deschis myspace-ul am vazut “status-ul” lui Greg: “RIP Mark” … 🙁
pppfuu greu moment !!!
Dumnezeu sa-l odihneasca …
Mark va ramane pentru mine un Warwick Friend, dar si un model de credinta. dupa ce am citit ultimul său post pe forum, am cugetat putin spre credinta mea in Dumnezeu si am ajuns la conluzia ca sunt departe de adevar…
Bun venit Alin, si felicitari pentru blogul tau. E fain, ca nu mai trebuie sa stii multe adrese, dai pe google “alin achim blog” si apare imediat.
De acum, cine vrea sa stie despre noi nu mai trebuie sa astepte sa apara in ziare 😉