La începutul acestei luni, de pe 5 până pe 9 ianuarie, am fost în Londra cu soția mea, pentru 5 zile. Am vrut să plecăm undeva unde să fim doar noi doi, să ne plimbăm și să ne relaxăm, după un 2015 plin. Pentru că am fost în decembrie în Londra, cu trupa, și mi-a plăcut foarte mult, am vrut să merg cu Lori tot acolo.

Mă reîndrăgostesc periodic de Lori a mea! Cred că ăsta e secretul unei relații fericite: să îl privești cu atenție pe omul de lângă tine și să te reîndrăgostești de el mereu. Să îi arăți că pentru tine e cel mai frumos om de pe pământ și să te străduiești mereu să îi pui un zâmbet pe față. La concertul de pe 10 martie, de la Sala Polivalentă, soția mea știe că multe melodii îi sunt dedicate ei, pentru că o iubesc enorm de mult și pentru că și datorită ei sunt omul pe care îl știți voi acum.

În Londra am făcut fericiți românii care își serbau ziua onomastică de Sf. Ion

Într-una din zilele petrecute în Londra, am hotărât să mergem la Crystals of London, restaurantul românesc unde am susținut concertul caritabil din decembrie, împreună cu prietenii noștrii din Londra: Ștefi și Tony Ban. Am făcut rezervare la ora 20:00. Pe la ora 17:00, în ziua aceea, am luat metroul, eu, Lori și prietena noastră Ștefi, din oraș, către locul unde eram cazați, ca să ne schimbăm și să putem merge la restaurant.

În metrou (aglomerație mare), pe scaunul din fața mea s-a așezat o doamnă blondă, elegantă, care a început să mă măsoare din cap până în picioare. După câteva clipe o aud zicând:

– Bodo?

– Nuuu! Toată lumea îmi spune că semăn cu Bodo, dar nu, nu sunt Bodo! Chiar nu am nicio treabă cu Bodo, îi răspund.

Iar ea a zis:

– Ești un mincinos! Ești Bodo de la Proconsul!

Apoi a întins mâna, i-am întins mâna, începând să râd și eu, și soția mea, și am făcut cunoștință “oficial”. Era 7 ianurie, iar pe ea o chema Ioana, așa că i-am urat “La mulți ani!“. Prietena noastră, Ștefi, a întrebat-o apoi unde petrece în seara aia. Ioana ne-a zis că e puțin supărată și că probabil va merge într-un pub cu două prietene, nimic special. Ștefi a întrebat-o dacă nu vrea să meargă cu noi la restaurantul românesc Crystals of London, să facem mare party acolo, iar ea a acceptat.

Am ajuns apoi acasă, ne-am schimbat și la 20:00 eram la restaurant, unde ne aștepta Ioana, împreună cu o prietenă. Le-am invitat la masa noastră, pentru că aveam masă mai mare, rezervată. Ne-am distrat și pentru că mă simțeam foarte bine, am vrut să îi surprind pe patronul restaurantului, dar și pe Ioana, așa că am căutat niște negative ale pieselor noastre și am cântat atunci vreo cinci cântece.

Toți românii care își serbau ziua în restaurant au fost super încântați, iar Ioana, în primul rând, s-a simțit extraordinar de bine. Ne-a zis că pentru ea este incredibil că de ziua ei a avut ocazia să întâlnească un cântăreț pe care îl place și să îi ureze “La mulți ani!”. Cel mai tare a fost când, la sfârșit, în momentul în care mă pregăteam să plătesc nota de plată, patronul restaurantului, un om extraordinar, ne-a spus că ne mulțumește pentru vizită și că tot ce am consumat este din partea casei.

Asta e doar una dintre întâmplările prin care am trecut prin Londra. Pentru mine e cea mai deosebită, pentru că am avut ocazia să îi fac ziua mai frumoasă unei persoane care avea nevoie de un zâmbet pe chip.

BONUS o fotografie cu mine, care să vă arate cât de bine m-am simți în Londra! :)))))