Tocmai suntem in studio, inregistram un cantec nou, de aceea m-am gandit ca poate este bun momentul sa va spunem cum facem noi de obicei
Avem norocul ca Robert sa aiba un dar de la Dumnezeu: compozitia. Sigur, si altii compun, dar parca aduna bucati dintr-un mozaic, si le potrivesc intr-un fel frumos.
Robert “vede” cantecul ca un intreg. Cand aude muzica o aude gata orchestrata, aude bassul, chitara, tobele, aude si cele mai mici interventii si inflexiuni…
Bineinteles, fiind un perfectionist, trec multe nopti nedormite pana sa ne prezinte noua la repetitii rezultatul.
Repetitiile la noi sunt cu “tematica”. Avem intotdeauna foarte mult de lucru, asa ca trebuie sa stabilim dinainte ce facem.
In unele zile, aranjam si remodelam piese mai vechi. In alte zile, lucreaza toba, bassul si chitara riffuri, si diverse formule ritmice. Asta este secretul nostru, motivul pentru care muzica noastra cade “greu” si asezat in concert. Alte dati facem pur si simplu snur cap-coada playlistul nostru de concert, si tot asa, avem si zilele de creatie.
Trebuie sa recunosc ca nu suntem foarte punctuali la repetitii… Pana acum ora de incepere era pe undeva pe la 14. Primii care ajung sunt “rusii”: Vali si Liuba. Ei nu sunt rusi, bineinteles, dar noi ca niste romani ignoranti, asa le zicem. Amandoi vin din Chisinau, dar Vali este ucrainian, iar Liuben bulgar.
Bodo este destul de punctual de asemenea. Eu cu Dragos suntem prietenii sfertului academic. Ultimul este aproape intotdeauna compozitorul nostru, Robert.
Noi suntem de mult timp impreuna, asa ca am inceput sa ne intelegem metehnele unul- altuia. Asa ca o ora de intarziere nu este considerata o problema in formatia noastra. La sfarsitul zilei nu merita sa strici o prietenie, pentru cateva minute, nu?
Si oricum, Robert vine cu traista plina. Nu e bine sa te certi cu cel care compune…
Oricum, vine stressat, si nedormit, si cu teama ca ceea ce a compus el nu va fi atat de bine primit de noi.
Noi ne straduim sa ii facem primirea cat mai frumoasa, pentru ca stim ca urmeaza sa il necajim mai tarziu. Cafeluta e fauta, poate avem si un Pepsi pentru el – viata lui!
…. ne prezinta piesa. Noi suntem sinceri, daca ne place bine, daca nu, nu, si il lasam sa treaca la alt cantec. Chiar daca ne place cantecul insa, urmeaza sa il adaptam, sa ne multumeasca pe toti.
Din momentul in care acceptam o piesa ca fiind buna pentru noi, incepe un lung sir de negocieri pe note, tonalitati, tonuri, batai pe minut, accente, breack-uri,riffuri, linii de bass…
Incercam sa vorbim cat mai calm si linistit, dar cu totii stim ca este o aparenta. Creatia nu este un lucru usor. Este un chin, asta e adevarul, si stressul este mare. Dar incercam sa ramanem calmi, pentru ca certurile pot fi destul de furtunoase in formatia noastra, si atunci este mai bine sa le prevenim.
Partea buna este insa ca avem mai mult de 10 ani de cand suntem impreuna, asa ca ne stim unul altuia gusturile, posibilitatile, si “chichitele” muzicale. Multe lucruri merg totusi destul de repede la noi.
Dupa ce este gata cantecul se trece la text. Facem textul intotdeauna dupa ce muzica este gata.
Sa faci un text nu este usor… Pe langa calitatile lui poetice, el trebuie sa aiba vocalele care trebuie, acolo unde trebuie, sa aiba silabele numarate, in asa fel incat sa se potriveasca cu melodia. Rareori schimbam melodia de dragul textului…
Dupa ce totul este gata, cantam la repetitii cantecul, apoi intram in studio.
In studio, la inceput inregistram un schelet, totul facut pe clape si sintetizatoare, apoi inlocuim incet incet ce este tras acolo cu instrumentele noastre. La sfarsit se trage vocea… Vocile mai exact, pentru ca sunt si Robert si Dragos…
Urmeaza apoi mixajul, in care se aseaza instrumentele asa cum trebuie in peisajul sonor al piesei. Aici este jobul exclusiv al inginerului de sunet. Sigur, noi putem da niste indicatii generale, si sa venim cu exemple, dar apoi inginerul de sunet face asa cum stie el.
Ultima etapa este masterizarea. Masterizarea este “ambalajul” care i se da piesei. In functie de master, o piesa poate sa sune mai cald sau mai strident, mai moale sau mai dinamic…
Noi acum am terminat de inregistrat instrumentele, si urmeaza sa tragem vocea pentru acest cantec nou. Am folosit studioul trupei Vita de Vie pentru inregistrari. Vom trimite apoi inregistrarile in Italia sau in Anglia pentru mixaj si master.
Piesa nu va fi o balada
Florin
O alta idee ar fi sa captati vocea pe o orchestratie pilot (sau chiar doar un pian) iar in functie de aceasta voce sa construiti orchestratia si in special tonurile folosite. Nice blog.
logicu´s last blog post..Pana si microbuzul lor e 2.0
Salut Logicu,
In momentul in care intram in studio, avem orchestratia in proportie de 90% facuta, mai lucram la subtilitati in studio, dar in nici un caz nu orchestram piesele in studio.
Bineinteles, in ghidul de care vorbeam, de unde incepem lucrul, se afla si vocea inregistrata, ca sa putem si noi sa acompaniem cum se cuvine…
Dar vocea finala noi o tragem la sfarsit, sau mai pe la sfarsit 🙂
Ai dreptate, eu credeam ca prima data unul dintre voi scrie linia melodica, se face textul si apoi tot unul dintre voi gandeste orchestratia singur in liniste. Da asa cum zici tu e mai intearctiv si mai putin subiectiv. In plus fiecare isi cunoaste instrumentul si apeleaza la formule mai potrivite in unele cazuri. De fapt divergentele de opinie de aici pleaca. Oricum ma gandeam si la ideea de a butona la subtilitatiile tuturor tonurilor in functie de vocea finala. Bineinteles ca ce zic eu se poate face in post productie dar sunt unul dintre aceia care “militeaza” pentru cat mai putine calcule de infrumusetare in post productie si pentru inregistrari impecabile. Multi artisti acorda o importanta mai mare si investesc mai mult in post productiei (mixaj, mastering) decat stagiului de inregistrare. Sunt convins ca nu exista retete universale atat timp cat rezultatul final este apreciat, iar pana acum majoritatea pieselor voastre par a fi de la bine in sus.
Succes in continuare
Multumim mult logicu.
Eu stiu un lucru: “shit in -> shit out” Inregistrarea, captarea instrumentelor si a vocii sunt etapa cea mai importanta pentru noi.
Buna expresia asta shit in… eu o stiam in varianta: garbage in -> garbage out
logicu´s last blog post..Pana si microbuzul lor e 2.0
Asa a fost Robert dintotdeauna. Talentat. In scoala generala, fugeam de la ore sa-l ascult cum canta la pian in sala de festivitati.
vadim ador