Vrem sa va uram Sarbatori fericite si sa va multumim ca sunteti alaturi de noi!
Dar mai presus de toate vrem sa multumim lui Dumnezeu ca a ingaduit sa existam si sa ajungem pana aici, ca suntem atat de binecuvantati cu famillile noastre, cu sotiile noastre, cu copii nostrii si cu voi, prietenii nostrii!
” Crăciunul ne aminteşte de o seară când un cor îngeresc a cântat o melodie cerească de slavă „lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ, între oamenii plăcuţi Lui”, ca să spună lumii că Isus Cristos S-a născut, ca să aducă mântuirea pentru sufletele cu dorul după Darul aducător de iertare şi fericire: Fiul lui Dumnezeu, nădejdea şi bucuria sufletelor noastre.

Strigăm urări, scriem felicitări, strângem şi dăm cadouri cu semnificaţii sentimentale şi omeneşti, mâncăm bine, strigăm speranţe, cântăm colinde, folosim cuvinte frumoase, ne îmbrăţişăm, cheltuim banii, golind magazinele, căntăm la mese bogate, în biserici stăm câteva „minute” sau „ore”, ca să ne închinăm, ca iarăşi să mâncăm şi să sărbătorim… Și uităm – în zgomotul clipei – pe Cine şi ce sărbătorim! Și nici măcar nu înţelegem ce înseamnă o sărbătoare creştină ce o numim „Crăciun”. Mulţi sunt prea preocupaţi cu Moş Crăciun, cu brazii, cu cadouri, cu mâncări, cu băuturi, cu afacerile!…
Majoritatea oamenilor nu înţeleg, nu văd şi nu sărbătoresc Darul cel mai minunat şi mai sfânt pentru noi: Pruncul Isus venit pe pământ ca un „Sfânt Crăciun”. Cuvântul „Crăciun” este un cuvât vechi dacic, negăsit în limba altor neamuri şi are înţelesul semantic de „Născutul Isus”. Sărbătoarea Crăciunului este “Sărbătoarea Născutului” (fr. Noel, de Natale).
Unii lingvişti consideră cuvântul „Crăciun”, în limba română, provenind din limba tracă, de la expresia „bela-gines”, care înseamnă „naştere curată” sau „eveniment miraculos”. De la această sintagmă tracă se crede că vine şi substantivul „Bărăgan”. Alţi cercetători iau în consideraţie şi posibilitatea ca substantivul „Crăciun” să fi provenit şi de la alte două cuvinte trace: „kartum” = „născuţi” şi cher-sones = „fiii cerului”.
Am dat explicaţia de mai sus cu dorinţa de a face pe cine citeşte acest eseu să fie conştient şi fericit să sărbătorească pe Fiul Cerului: pe Fiul lui Dumnezeu, pe Cel născut, ca să fie Dar de mânuire pentru sufletele noastre, prin credinţa că El a venit, a trăit ca un sărac pe pământ, ne-a fost modelul de viaţă şi a murit, plătind vina păcatelor mele şi ale tale, iubit cititor.
Am dori, la 25 decembrie, să ne bucurăm la Sărbătoarea Creatorului Crăciunului: Săbătoarea Născutului, Copilul cel mai frumos dintre toţi copiii pământului, Mântuirea noastră, Lumina ce ne arată calea spre Cer: pe Isus Mântuitorul, Darul lui Dumnezeu pentru noi! Și ce Dar minunat este Sărbătoarea Născutului!
Acest Dar minunat al lui Dumnezeu ne-a fost dat în chipul „Copilului ce S-a născut şi în Fiul ce ni s-a dat”, care a fost o fiinţă unică, care a uimit Cerul şi Pământul!
Numele Copilaşului Sfânt era Joshua, nume ce în limba ebraică înseamnă „Ajutorul lui Dumnezeu”, iar în limba greacă, numele este Isus. Acest Copil minunat şi sfânt S-a născut în satul prevestit cu ani mulţi înainte:„… Și tu, Betleeme, Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel, şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei.” El „la Început, era Viaţa; şi Viaţa era lumina oamenilor. El era la Început cu Dumnezeu… Și Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de Har şi de Adevăr. Și noi am privit la slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl.”
Deşi unii creştini dezaprobă fastul sărbătorii Crăciunului, pentru că s-au adăugat multe elemente din lumea păgână, iar astăzi s-a ajuns la comercializarea excesivă a acestei ocazii de Aniversare a tainei divine şi de reînnoirea speranţei şi a credinţei noastre, cred că nu se pierde semnificaţia reală a sărbătoririi cu bucurie a Crăciunulidirii şi răspândire şi pe această cale a veştii că Isus S-a născut şi trăieşte, aşteptându-i pe credincioş la capătul drumului pe acest pământ…
Să ne bucurăm într-o atmosferă de fericire sufletească şi să se oglindească această fericire pe feţele şi în viaţa noastră! Să cântăm de bucurie, ca şi păstorii şi ca îngerii intonând „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ, între oamenii plăcuţi Lui!”
Acest fragment este dintr-un eseu al Prof. Dumitru Buhai si credem ca este cel mai potrivit post pentru aceasta perioada!

Fiti binecuvantati!